În acest articol găsești:

• ce sunt „emoțiile intense” în corp și cum le recunoști

• cum le pui în mișcare fără să te "inunzi"

• un exercițiu scurt (3 minute) + cum lucrăm împreună

Emoțiile intense sunt ca un semnal dat mai tare, vin cu multă energie care vrea să-ți transmită ceva. Le simți în corp sub formă de senzații: căldură care urcă până în vârful capului, greutate în piept, nod în gât, furnicături, respirație care se grăbește, palme transpirate. Fiecare aduce un mesaj: încetinește, ai nevoie de spațiu, pune limite, cere sprijin, caută conexiune. Invitația este să observi, fără să te judeci, și să le faci loc.

Știai ca valul emoțional durează 90 de secunde. După aceea, tu alegi ce faci cu el.

Când e apăsat un buton (un trigger), corpul intră în alertă: se eliberează hormoni de stres, sistemul nervos se activează, respirația se accelerează. Acest răspuns chimic durează, în medie, cam 90 de secunde; dacă emoția persistă după, de multe ori mintea o întreține.

Aici apare spațiul de practică: observă, rămâi prezent(ă), onorează energia cu care vine fiecare emoție. Studiile din neuroștiințe arată că atunci când poți să numești emoția și să rămâi cu ea, fără s-o bagi sub preș și fără s-o „rezolvi” imediat, corpul începe să se regleze. Reacțiile se domolesc, iar reziliența se construiește în timp.

Dacă emoția e energie, are nevoie să se miște. Hai să-ți povestesc cum.

‍

Toamna trecută am numărat bobocii.

Și m-am surprins gândind că nu e suficient.

Că lucrurile nu se mișcă destul de repede.

Că trebuie să muncesc mai mult.

Pentru că asta am fost învățată în cei 14 ani de activitate profesionala.

Lansez un proiect în timp ce-l planific pe următorul.

Un du-te vino de idei și activități care nu lasă timp pentru odihnă și integrare.

Am observat ca mă obosește doar gândul la așa ceva.

Mă întristează.

Mă face furioasă.

Mă face să critic.

Dar îmi îndrept atenția spre natură.

Spre frunzele uscate, spre copacii dezbrăcați și spre compostul care hrănește viața.

Spre insectele care dorm liniștite.

Și respir.

Observ că tristețea, furia și critica nu sunt îndreptate spre mine.

Ci spre un sistem din trecut care nu mă mai susține în prezent.

Stau cu ele. Le onorez.

Și, când se liniștesc, apar fricile.

O pendulare între:

„Dacă nimic nu va mai fi la fel ca acum?” și

„Ce o să fac dacă totul rămâne la fel?”

Inspir, expir.

Observ că e alegerea mea

Să mă las mișcată de aceste emoții, să reacționez.

Sau să le mișc eu pe ele, să acționez.

Emoțiile sunt energie.

Așa că mi-am mișcat corpul.

În ritmul care s-a simțit bine pentru mine.

Apoi am lăsat gândurile să curgă pe hârtie.

Și a venit recunoștința:

Pentru oamenii care mă susțin și sunt alături de mine.

Pentru cei curioși și implicați în ceea ce construiesc.

Pentru mine și modul în care explorez această realitate.

Pentru timpul pe care-l dedic odihnei și integrării experiențelor.

Pentru natură și modul în care mă inspiră.

‍

Ce legătură are asta cu blocajele emoționale și blocajul creativ?

‍

Blocajele emoționale apar exact atunci când nu ne dăm voie să simțim. Emoțiile băgate sub preș stau la baza disocierii, auto-sabotajului, neîncrederii în propriile alegeri sau a suprasolicitării constante.

Perfecționismul poate arăta ca ore întregi petrecute ajustând un detaliu minor, pentru că „nu e încă suficient de bine”.  Frica de eșec se poate ascunde în amânări fără sfârșit sau în a nu începe deloc.

În sesiuni individuale și în atelierele Emotions In Motion, am văzut cum corpul înțelege înaintea minții. Când îți dai voie să simți și să te miști cu ceea ce e acolo, se schimbă totul.

Poți începe cu o o mișcare ușoară a umerilor, o respirație mai profundă, un murmur care iese din gât. Sau poți să te scurgi dramatic pe podea ca o lumânare topită. Explorează si vezi ce se simte bine pentru tine.

Acolo este începutul reconectării.

‍

De ce mișcarea autentică poate debloca resurse creative?

Când corpul e cuprins de frică, nu creează. Rezistența de a face ce ți-ai propus, lipsa de chef, procrastinarea, așa zisa lene? Sunt adesea semne ale unui sistem nervos suprasolicitat.

Dar, vestea bună: sistemul nervos se poate calma. Cu blândețe, cu prezență, cu practici creative și somatice.

Asta facem în sesiunile Feminine Ananda:

- creăm un spațiu de sprijin  pentru emoții intense,

- explorăm blocajele emoționale (inclusiv cele creative) prin curiozitate,

- folosim instrumente care învață corpul să se simtă în siguranță.

Invățăm să observăm emoțiile, să simțim senzatiile cu care vin la pachet și să le întelegem mesajele prin practici creative si somatice care se simt bine.

Lucram cu pendularea

Metaforic, ne mișcăm ca un val: intru puțin în emoție, ies puțin și revin la ancoră (respirație, tălpi, privire), astfel păstrăm siguranța și lăsăm noutatea să apară când corpul se așază.

‍

Exercițiu de 3 minute pentru tine – „Ancoră pentru emoții intense”

1) Așază tălpile pe podea. O mână pe piept, una pe abdomen.

2) 6 cicluri: inspir 4 pe nas, expir 6 pe gură (șopârlește aerul afară).

3) Orientare: numește 5 lucruri pe care le vezi, 3 sunete, atingere o suprafață cu palmele.

4) Pendulare: adu în minte emoția 10% (o numești scurt), apoi revino la tălpi și respirație. Repetă de 2–3 ori.

5) Expresie: trasează 3 linii după respirație sau scoate un sunet scurt pe expir.

Intrebare de luat la plimbare: Ce gest mic îmi aduce 10% mai multă siguranță acum?

Scrie-mi sau hai să explorăm împreună.

‍

‍

Cum pot să te sprijin?

Practici creative: pictură senzorială, desen intuitiv, storytelling, role-play.

Somatic & QiGong: mișcare blândă, ancorare, respirație.

+ Descoperă cum lucrăm: Cum lucrăm împreună

+ Experiențele de grup: Emotions in Motion

+ Vrei ritm și continuitate? Vezi Abonamente‍

+ Despre traseul meu: Povestea mea

‍

Intrebări Frecvente

1. Ce înseamnă „emoții intense”?

Volum mare în corp: căldură, tensiune, respirații scurte, ghem în stomac. Le observăm și le dăm o cale de mișcare, preferabil să nu le blocăm.

2.  Ce fac dacă e prea mult pentru mine sa simt în totalitate o emoție intensă?

Te opresti. Te intorci la cum ti se simt tălpile, la respiratia 4–6, la ce vezi în cameră.

3.  Dacă „nu simt nimic”?

Începi cu corpul: temperatură, presiune, contact. Mișcare minimă, apoi vine și emoția, în ritmul tău.

4. Am nevoie de „talent” pentru partea creativă?

Nu. Creativitatea aici e un instrument de reglare și expresie, nu este in legatura cu performanța.

5. Cât timp până simt ceva diferit?

Variază. De multe ori apar prime semne în 2–4 săptămâni de practică simplă, zilnică.